Nu. În această dimineaţă nu mă grăbesc nicăieri. Am suficient timp să mă răsfăţ cu o "deşteptare îndelungată" şi să mă bucur de frumuseţile dimineţii. Mi-am făcut alene o cană de cafea cu lapte şi am pornit, încă pe jumătate adormită, să-mi explorez grădina.
Florile îşi deschiseseră petalele şi deja se întindeau după razele soarelui. Matthiola îşi încheia încet activitatea de noapte, cu toate că îi simţeam încă mirosul atît de cunoscut, dar de care totuşi nu mă pot sătura. Cîteva gîngănii somnoroase pornesc în căutarea hrănii. Au de unde.
Am ascultat un cîntec de greier, altul de cîteva păsărici piţigăiate, sorbind între timp din cana cu cafea. M-am relaxat cum n-am făcut-o de mult. Un aer atît de curat...jur că face bine! Mă străduiesc să nu mă gîndesc la nimic, că altfel stric tot farmecul. Şi e linişte, şi e frumos, şi miroase a vară deja...
Acum, viaţa pare mai frumoasă, şi restul zilei devine mai pozitiv.
ai descris frumos de tot,parca am trait eu acea dimineata ^-^ foarte dragut,tine-o tot asa!
RăspundețiȘtergere